ganduri

Te-ai gandit vreodata ca prin tot ceea ce treci, uneori si tu poti fi material de incercare pentru cineva? Ca poate nu numai cei din jurul tau au fost trimisi ca sa te invete ceva? Poate si TU ai un rol uneori pentru altii. Uneori nu te intalnesti cu cineva, acel cineva se intalneste cu tine. Un pic de altruism nu strica. Ma umplu de caldura sa vad pe cineva multumit cand il pot ajuta cu ceva. Din pacate, ne dam seama prea tarziu ca poate nu ne meritam unii pe altii.

De ce cred eu in Dumnezeu? Oare de ce? Nu stiu. Sunt mic. Sau stiu? Stiu, dar sunt impiedicat de anumite imbolduri animalice pe care le simt cand stau alaturi de o femeie care-mi place, fizic. Desi nu primeaza asta, la inceput ochii mei pacatuiesc.

Dumnezeu? EL stie totul, vegheaza si permite atatea lucruri. Nu sunt nici habotnic dar nici criminal in serie. Am destul discernamant pentru a fi condamant pentru o crima. Am destula nebunie pentru a o face. Dar nu o fac. Prefer alte limite, negative. Sexul. Ce e? E chestia aia pe care o facem toti, unii mai murdar, altii mai cu fluturi in stomac. E chestia aia pe care parintii nostri o faceau sub patura, pe intuneric. Uneori te intrebi "oamenii astia chiar si-au pus-o ca sa ma nasc eu?"

Cred in Dumnezeu pentru ca am motive. Cea mai simpla explicatie este prezenta raului. Eterna rivalitate intre bine si rau. Atata timp cat exista oameni care venereaza diavoli si se inchina Satanei eu cred in Dumnezeu. Exista asemenea suflete. Poate nici ei nu stiu exact ce li se intampla. Cred in Dumnezeu pentru ca un Inger Drept mi s-a aratat o data, in vis. Ma rog la Dumnezeu sa ma fereasca de rele! Iau fiecare pas din viata mea ca pe o incercare. Pe parcurs imi dau seama de ce am ales sa urmez acest drum. Nu exista cale de mijloc. Exista forma asta de manifestare, numita religie. Alege-ti una si mergi pe mana zeului bun. De ce? Pentru ca ai venit aici cu un scop.

Din pacate pentru unii, Dumnezeu chiar exista. Dumnezeu exista pentru fericirea noastra, a tuturor. Nu stiu ce-o sa fie dupa marea trecere. Cert e ca acum e o Trecere. Uneori simt ca pe unii oameni ii stiu deja, de unii ma simt mai atras, pe unii ii resping. Nu stiu, anatomic sau psihiatric, pe ce se bazeaza acesti stimuli care ma fac sa simt un om, insa stiu sigur ca e stiintific demonstrat un fapt: atunci cand o femeie are acel ceva in ea care e aproape sa fie fecundat, ceva se intampla in campul ei energetic, ceva pluteste langa ea. Exista o alta viata dincolo de moartea de aici; probabil ca exista viata si inainte de nasterea de aici. De-asta sunt toti copiii la fel.

Nu stiu ce m-a apucat acum insa am citit marturiile unui om ce povesteste viata sa zburdalnica din tinerete si apoi calatoriile la manastirile de la Muntele Athos. M-au impresionat.

Imi vine in minte o istorisire. Anul asta, in seara de Inviere, am fost la Golia, aici in Iasi. Cu un prieten foarte bun si cu un amic. Am stat doar sa luam lumina. Am mers apoi la un cimitir, am stat putin. Amicul mi-a povestit ceva. In orasul sau natal, in fata blocului sau isi facea veacul un cersetor. Tatal amicului ii mai oferea cate ceva, uneori l-a luat in casa si l-a poftit la masa. Intr-o zi moare un vecin de pe scara. Tatal coboara la masina pe la pranz. Cand da sa iasa din scara, cersetorul intrase in scara, il vede si ii spune bucuros "Nene, credeam ca tu ai murit! Uite veneam sa las banii astia pe care i-am facut azi, pentru tine!" Habar n-am care e morala acestei intamplari, insa m-a facut sa ma simt mic, mic de tot.